Dans, dans, dans

- Danseaza, zise el. Nu exista altă cale. Danseaza cât poți tu de bine, fără să te gândești la nimic. Asta trebuie să faci. Trebuie să dansezi bine, să te admire toată lumea.
- Trebuie să dansez, am repetat eu cu voce tare.
Începuse să bată vântul. Soarele apusese învăluind șoseaua în semiîntuneric. Mă chinuiam să-mi ordonez gândurile. Trebuia să fie totul clar, astfel încât ea să înțeleagă. Eram obosit. Ștergeam și o luam de la capăt, dupa care iar mă întorceam și reformulam. Nici nu mai stiam ce vreau să-i spun. Ea stătea alături și privea oceanul ce se sfârșea cu o fâșie de lumină undeva în depărtare.
Urmăream stopurile roșii ale unei masini ce trecuse, când telefonul a început să sune. Am răspuns aproape instinctual. Era sunetul pe care îl așteptam să mă salveze dintr-un labirint prin care rătăceam epuizat.Era domnul Veveriță, un domn cam la 40 de ani, care se ocupa de casele de marcat ale firmei la care lucram.
- Domul Preda?
- Da, vă ascult.
- Mă scuzați că vă deranjez așa târziu, dar am un mesaj important din partea domnului S, șeful dumneavoastră. M-a rugat să vă anunț că cineva important vă așteaptă mâine la prima oră la Hotelul X, camera 15, cu ultimul bilanț. Stiți unde este Hotelul X?
- Din păcate nu, orașul R pentru mine se limitează doar la șoseaua principală pe care circul în fiecare zi în drumul meu spre serviciu și înapoi. Îmi puteți spune cam pe unde se află? Cam la ce distanță de sensul giratoriu de la intrarea în oraș ? Procentual vorbind, cam la ce distanță?
- Cam la 30 de ani, mi-a răspuns sigur pe el. Dacă nu vă descurcați, opriți la barul aflat pe prima străduță ce face la dreapta. După cum știți, barmanii sunt obligați, conform unei legi europene, să vă ofere informații cu privire la hotelurile din zonă.
- Ok, sper să mă descurc, am spus cu jumătate de gură și am închis.
Seara ajunsese în punctul dintre vis și realitate. Eram epuizat. Ea nu mai era, poate nu fusese niciodată. Zilele astea va ploua. Asa se întâmpla de fiecare dată când mă gândeam la ea.
*
- Statele Unite, Statele Unite, Statele Unite, striga arhanghelul Gavril din pragul ușii, imediat ce se trezise, ca răspuns la o întrebare pusă de un personaj invizibil.
La fel strigase și ieri în joacă, animat de răbufnirea bruscă a vântului ce stârnise un nor de praf în jur : vine cutremurul, vine cutremurul, vine cutremurul și râdea alergând prin curte.
Era duminică în prima zi a lunii cu nume de prostituată iar la știri se anunța sosirea cutremurului.
- Such a perfect day, mi-am zis și am început să dansez în lumina clară a zilei cu miros de iarbă și soare, gândindu-mă cât de mult seamănă bunicul meu cu Papa Ioan Paul al II-lea.