Introducere

Introducere (10.09.2008)

Al naibii de greu îmi poate fi să mai scriu ceva, înafară de note contabile şi declaraţii către scumpul stat român. În primul rând pentru că nu am nimic de spus şi doi chiar de aş avea nu aş vedea rostul exprimării. Foarte rarele momente în care comunic, de obicei când sunt puţin ameţit, o fac fragmentar , de cele mai multe ori într-un dialog idiot cu mine însumi, uneori plin de entuziasm, alteori în şoaptă. Din exterior mai mult ca sigur încep sa par un alienat mintal. Starea asta de legumă o bănuiam de ceva vreme, dar mi-a devenit evidentă cu puţin timp în urmă cand în timpul unor cursuri de engleză am fost pus să povestesc ce făcusem cu o zi înainte. Si deşi pare o sarcină simplă pentru orice om normal, înafară de câteva ăă-ituri şi vreo trei verbe ca de exemplu: m-am trezit, am muncit şi m-am culcat, nu am putut scoate şi asta nu pentru că trebuia să o fac în engelză, ci pur şi simplu creierul meu părea setat pe modul economic. Topica propoziţiilor mele devine pe zi ce trece mai sucită, mai greu de urmărit, de parcă aş vorbi o limbă numai de mine ştiută, cu verbe la 5 timpuri diferite în cadrul aceleaşi fraze. În concluzie ceva de groază.
Luni primesc de la Adrian câteva pasaje dintr-un jurnal regăsit şi am fost fermecat pe drept cuvant de modul coerent de exprimare şi a unui vădit talent (zic eu alienatul mintal, deci nu pune bază pe opinia mea). Si mi-am zis că trebuie să fac şi eu ceva în privinţa problemei descrise mai sus, asa că am facut un târg cu amicul, adică el mă va ţine la curent cu apariţiile din jurnalul lui la schimb cu ceva scris de mine. Faptul că apreciez ce a scris Adrian stă în faptul că scriu aceste randuri. De maine , sau poate de azi o să incerc sa pun pe hartie ce am făcut în fiecare zi. Deşi mai mult ca sigur va fi ceva ce se va repeta monoton în rândurile mele, sper să am incapăţânarea să mă ţin de ele.
Promit sau jur să-mi apăr patria chiar cu preţul vieţii şi să frec menta, de acum înainte, numai pe hârtie. Aşa să-mi ajute Dumnezeu !